Dacă te plângi frecvent de oboseală, stres, lipsa energiei, că ai prea multe de făcut, conflicte repetate în familie sau cuplu, amânare, timiditate și lene din cauza locului de muncă, atunci acest articol ți se adresează. Te anunț de acum că nu există soluții miraculoase. Ce îți promit, în schimb, este o perspectivă diferită care îți poate schimba viața.
„Simptomele” menționate mai sus sunt expresia unei profunde descurajări. Ele conturează un sentiment de inadecvare.
Fiind învățați încă de mici că nu suntem suficient de buni și că trebuie să fim sau să facem ceva diferit pentru a fi luați în seamă și respectați, am ajuns foarte repede să ne concentrăm doar la ce ne lipsește ori acolo unde nu suntem „suficient de...” (inteligenți, sociabili, arătoși, amuzanți etc).
Rareori am fost învățați despre valoarea socială și spirituală a ocupației pe care o aveam, fie că era vorba de școală, de ajutor acasă ori mai târziu la locul de muncă.
Din aceste motive (deși nu sunt singurele) am ajuns să vedem în ocupația actuală doar un mijloc prin care ne câștigăm existența și un loc în care să ne demonstrăm cine suntem.
Relațiile cu oamenii (colegi, management, clienți etc) sunt adevărate „câmpuri de luptă” în care se decid învingătorii și invinșii, aliații și inamicii.
Rezultatul? Evitarea și retragerea ori suprasolicitarea. Fiind modalități de a compensa un sentiment profund de descurajare și inadecvare de care rareori suntem conștienți, ajungem ușor în punctul în care muncim ca să ieșim la pensie.
Mai este de mirare că oamenii se simt deprimați, singuri și nu găsesc un sens în ceea ce fac ori chiar în viață?
Din punct de vedere spiritual, munca este locul în care ne exprimăm valorile profunde, ne atingem scopurile existențiale și avem sentimentul că facem parte din ceva mai mare.
Dezvoltându-ne curajul de a fi imperfecți și de a ne accepta exact așa cum suntem putem privi dincolo de ambițiile personale, dorința de recunoaștere, recompensele materiale, perfecționism și dominare. La ce? La contribuția pe care o aducem și la utilitatea lucrului pe care îl facem. Util pentru noi, pentru familia noastră, pentru cei cu care lucrăm, pentru comunitatea în care trăim.
Am fost mult timp învățați să disprețuim utilul și să ne concentrăm doar asupra prestigiului și importanței personale. O să-ți spun direct: este rețeta sigură pentru depresie și insatisfacție. Dacă nu vei fi nemulțumit de carieră atunci vei fi de prieteni (ori lipsa lor), de partener (sau lipsa lui), de familie (sau lipsa ei).
Te invit să te gândești la următoarele întrebări:
· În ce aspecte ale ocupației pe care o ai te îndrepți în direcția devenirii persoanei de care ști că ești capabil să fii?
· Ce poți face pentru a găsi un sens în muncă?
· De unde vii, unde te duci, de ce ești aici?
· În ce fel prezența și acțiunile tale au atins viața altor persoane?
· În ce fel activitatea ta face lumea un loc un pic mai bun?
Uneori răspunsul este schimbarea ocupației actuale. Alteori este schimbarea atitudinii. Așa cum a scris Victor Frankl „un om care conștientizează responsabilitatea pe care o are față de o altă ființă umană care îl așteaptă cu dragoste sau față de munca sa neîncheiată nu va fi niciodată capabil să-și irosească viața. Pentru că el cunoaște „de ce”-ul existenței sale și va fi apt să îndure aproape orice „cum”.
Referințe:
Yang J., Milliren A., Blagen M. (2010) The Psychology of Courage, An Adlerian Handbook for Healthy Social Living
Comments