top of page
  • Poza scriitoruluiDan Marius Cochirlea

Cum ne prejudiciem singuri



Imaginează-ți că te trezești brusc îmbrăcat cu un costum special, mască chirurgicală la gură, mânuși în mâini și în fața ta se află o masă bine luminată pe care este intinsă o persoană. O mulțime de aparate care scot diverse bipuri și sunete difuze la intervale regulate sunt corelate cu tot felul de liminițe și liniuțe colorate care se mișcă pe diverse ecrane. Ai lângă tine o masă cu câteva obiecte strălucitoare și 5 oameni îmbrăcați ca și tine care așteaptă să le spui ce să facă. Realizezi că ești un chirurg care trebuie să facă o operație. Viața unui om este în mâinile tale. Dar singurul lucru pe care ști să-l faci este să cânți la pian. Dacă operația reușește vei fi apreciat și lăudat, dacă vei greși ceva atunci v-a trebui să răspunzi... în fața unui procuror. Un scenariu de groază, nu-i așa?


Sunt sigur că ți-ai dori să-l ajuți pe omul intins pe masă dar nu știi cum să faci asta. Ești speriat. Consecințele posibile nu te ajută să te liniștești. Probabil ai fugi de acolo cât te țin picioarele. Și nu ar fi de mirare. Nu știi cum ai ajuns acolo, nu ai nicio idee despre cum să faci o operație și nici ce rol au ceilalți oameni din jurul tău.


Uneori așa ne simțim și noi în propria viață. Ne trezim în situații în care nu știm sigur cum am ajuns, se așteaptă de la noi să știm lucruri despre care nu avem nicio idee și la final suntem trași la răspundere și obligați să suportăm sancțiuni dure pentru ceea ce s-a întâmplat. Nu ți se pare nedrept? Cu siguranță! De aceea te simți furios. Dacă lucrurile stau cu adevărat așa în realitate, nu este o întrebare spre care se ne îndreptăm acum. Mai important cred că este să înțelegem cum am ajuns noi să simțim asta, cum de trăim o asemenea experiență.


Opinia generală despre ceilalți

Există câțiva factori care contribuie la sentimentul că lucrurile ni se întâmplă fără a putea face ceva, că nu știm cum să gestionăm ceea ce se întâmplă și că suntem sancționați pe nedrept.

Ideea care crează cadrul propice acestei situații este filozofia pe care o avem despre oameni. Mai simplus spus, opinia pe care o avem despre oameni în general. Tradițional, am fost învățați că în interiorul nostru sunt „forțe” pe care trebuie să le controlăm. Fabule și proverbe transmise din generație în generație precum povestea că în interiorul nostru sunt doi lupi, unul bun și unul rău și că cel pe care îl vom hrăni va învinge, au la bază o motivație bună.

Totodată este celebră imaginea propusă de Sigmund Freud cum că Inconștientul (sau Id-ul) exercită o forță covârșitoare căreia i se opune SuperEgoul (sau SupraEul). Toată această luptă intensă dusă în afara conștiinței noastre este purtată pe tărâmul micuțului nostru Ego (sau Eu) care caută să le împace.


Prejudecata față de noi

Ideea generală este că omul e divizat, că există forțe de sine stătătoare în interiorul lui pe care trebuie să le țină sub control pentur că altfel se pot întâmpla lucruri îngrozitoare.

De la opinia generală despre om ajungem acum mai aproape de propria persoană. În baza acelei idei ne formăm diverse prejudecăți față de noi înșine. „Trebuie să mă controlez și să mă autodisciplinez pentru a putea realzia ceva”, „Am fost prea slab, n-am putut rezista tentației”, „Mi-am ieșit din fire”, „Am văzut negru în fața ochilor”, „Nu pot să cred că am făcut asta”, „Ar fi de neimaginat să mi se întâmple asta”, „Nu știu ce m-aș face dacă aș trece printr-o asemenea situație (în sensul că nu m-aș descurca)”, „Așa sunt eu, nu pot fii altfel” și așa mai departe.

Prejudecățile sunt asemenea unor senzori luminoși de la mașină. Vezi că s-a aprins beculeț roșu și crezi că nu mai ai combustibil în rezervor. Te oprești la benzinărie și

alimentezi. Ești surprins: intră numai 10 litri. Concluzia? Mașina mea are un rezervor de 11-12 litri. Semnificația acestei concluzii pentru tine? Nu pot merge prea departe.

Nu te-ai gândit să te uiți în cartea tehnică și să verifici semnificația acelui senzor. Așa ai fi aflat că de fapt îți spunea să conduci cu grijă pentru că e gheață pe jos. Ceea ce contează este că ai acționat ca și când nu ai mai avea benzină, Pentru tine acesta e adevărul. Nu vei avea curajul să mergi cu mașina pe un drum unde nu găsești o benzinărie din 10 în 10km. Te temi că vei rămâne în pană.


Lipsa încrederii în noi

Și acum am ajuns la rădăcina problemei: neîncrederea în propriile resurse și abilități. Nu este de mirare, cum te poți încrede în ceea ce cunoști foarte puțin și care pare atât de imprevizibil? Mai degrabă te temi de așa ceva decât să ai încredere.

O idee inadecvată despre om, prejudecata față de noi și lipsa de încredere în propriile noastre abilități crează frica de responsabilitate sau mai bine spus frica de libertate.

Nu suntem conștienți de faptul că ne construim propria soartă pentru că nici măcar nu ne cunoaștem adevărata forță și resursele interioare. De fapt, folosim mai puțin de 25% din întregul nostru potențial!

Dar cum putem afla ce resurse extraordinare zac ascunse în noi? Voi aborda această idee în articolul următor.



31 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


Post: Blog2 Post
bottom of page